Judeþul Galaþi, cu o suprafaþã de 4.466,3 km², reprezentând 1,9% din suprafaþa României, se înscrie în aria judeþelor pericarpatice, dunãrene, fiind situat relativ aproape de Marea Neagrã, la confluenþa a trei mari ape curgãtoare - Dunãrea, Siret, Prut ºi la încruciºarea unor mari drumuri comerciale.

Poziþia geograficã a judeþului - proiectatã pe fundalul istoriei poporului român - a însumat un complex de factori, cauze ºi consecinþe, acest pãmânt strãvechi al Moldovei învecinându-se cu Dobrogea ºi Muntenia, pe el interferându-se fapte, oameni, idei, resurse, drumuri comerciale.
Aºezat în sud-estul þãrii între 45^o25' ºi 46^o10' latitudine nordicã, 27^o20' ºi 28^o10' longitudine esticã, se mãrgineºte în partea de nord cu judeþul Vaslui ºi judeþul Vrancea, spre sud cu judeþul Brãila ºi judeþul Tulcea la est cu Republica Moldova ºi Ucraina iar la vest cu judeþul Vrancea.

Condiþiile naturale ale teritoriului judeþului Galaþi poartã în peisaj amprenta unor influenþe datorate acelor entitãþi geografice europene care se interfereazã pe pãmântul României.

Clima - teritoriul judeþului Galaþi aparþine în totalitate sectorului de climã continentalã (partea sudicã ºi centralã însumând mai bine de 90% din suprafaþã, se încadreazã în þinutul de climã de câmpie, iar extremitatea nordicã reprezentând 10% din teritoriu, în þinutul cu climã de dealuri). În ambele þinuturi climatice, verile sunt foarte calde ºi uscate, iar iernile geroase, marcate de viscole puternice, dar ºi de întreruperi frecvente provocate de advecþiile de aer cald ºi umed din S ºi SV care determinã intervale de încãlzire ºi de topire a stratului de zãpadã. Pe fundalul climatic general, luncile Siretului, Prutului ºi Dunãrii introduc în valorile ºi regimul principalelor elemente meteorologice, modificãri care conduc la crearea unui topoclimat specific de luncã, mai umed ºi mai rãcoros vara ºi mai umed ºi mai puþin rece iarna.
Circulaþia generalã a atmosferei are ca trãsãturi principale frecvenþa relativ mare a advecþiilor lente de aer temperat-oceanic din V ºi NV (mai ales în semestrul cald), frecvenþa de asemenea mare a advecþiilor de aer temperat-continental din NE ºi E (mai ales în anotimpul rece), precum ºi advecþiile mai puþin frecvente de aer arctic din N ºi aer tropical maritim din SV ºi S. 

Relieful - prin poziþia sa la exteriorul arcului carpatic, judeþul Galaþi ocupã zona de întrepãtrundere a marginilor provinciilor fizico-geografice est-europeanã, sud-europeanã ºi în parte, central-europeanã, ceea ce se reflectã fidel atât în condiþiile climaterice în înveliºul vegetal ºi de soluri, cât ºi în structura geologicã a reliefului. Acestea din urmã oferã o priveliºte cu înãlþimi domolite, cuprinse între 310 m în nord ºi 5 -10 m la sud.
Teritoriul judeþului Galaþi în sine prezintã un relief tabular cu o fragmentare mai accentuatã în nord ºi mai slabã în sud, distingându-se dupã altitudine, poziþie ºi particularitãþi de relief, cinci unitãþi geomorfologice: Podiºul Covurluiului, Câmpia Tecuciului, Câmpia Covurluiului, Lunca Siretului Inferior ºi Lunca Prutului de Jos.
Formaþiunile geologice vechi sunt prea puþin importante din punct de vedere al resurselor minerale. Au fost identificate ºi se exploateazã hidrocarburi - þiþei ºi gaze naturale în zonele Schela - Independenþa, Munteni - Berheci ºi Brateº. Formaþiunile geologice tinere ºi în special cuaternare, constituite din argile comune, nisipuri, pietriºuri - exploatate la Galaþi, Tecuci, Braniºtea ºi din albia minorã a râului Prut, au deosebitã importanþã pentru industria materialelor de construcþii.

Rezervaþii ºi monumente ale naturii
Principala rezervaþie naturalã din judeþul Galaþi este localizatã pe nisipurile din câmpia Tecuciului ºi anume la sud de localitatea Lieºti, în jurul satului Hanu Conachi, pe o fâºie de circa 4 km lungime ºi 0,5 - 1 km lãþime având o suprafaþã de circa 84 ha ºi care se continuã pânã în lunca Siretului.
La câþiva kilometri de Municipiul Galaþi se aflã rezervaþia paleontologicã de la Barboºi (Tirighina) cu o suprafaþã de circa 1 ha, cuprinzând fosile de moluºte din faza Euxinului vechi (cu aproximativ 400000 ani în urmã). De asemenea, nu departe de Galaþi, ºi anume la nord de oraº, dar pe valea Prutului, pe teritoriul comunei Tuluceºti, în locul numit Râpa Bãlaia, se aflã cea de-a doua rezervaþie paleontologicã. A treia rezervaþie paleontologicã se aflã lângã oraºul Tecuci, pe ºoseaua Tecuci-Valea Mãrului-Pechea-Galaþi, cu o suprafaþã de 1,5 ha. Rezervaþia se aflã pe terasa inferioarã a Bârladului, la punctul numit "La Rateº" adicã acolo unde a fost cândva un han.
În partea de rãsãrit a judeþului, pe teritoriul comunei Bãneasa, între localitãþile Bãneasa ºi Roºcani, se aflã Pãdurea Bãneasa, în care, pe lângã pãdurea în sine este ocrotit ºi bujorul sãlbatic, pe seama cãruia s-au creat legende ºi o mare serbare popularã care are loc în fiecare an. Se spune cã bujorii ar fi apãrut din sângele moldovenilor cãzuþi în lupta de la Roºcani, de la 1574, când armata lui Ioan Vodã cel Viteaz a fost învinsã de turci datoritã lipsei de apã. ªi în pãdurea de la Hanu Conachi se desfãºoarã în fiecare an, sãrbãtoarea salcâmului. Aceste douã rezervaþii constituie nu numai obiective ºtiinþifice, dar ºi atracþii permanente pentru turiºti.